Unde se trage linia între ordine publică și control ideologic?
Unde se trage linia între ordine publică și control ideologic?
În România de azi, linia se tot mută, periculos de aproape de sufletul comunităților. Noua propunere legislativă (Plx 166/2025) merge dincolo de orice limită firească: permite statului să decidă cine are dreptul să predice, ce anume poate fi rostit într-o biserică și care vocație religioasă e „validă”.
Sub pretextul combaterii „discursului extremist” (Plx 168/2025) ni se servește o reinterpretare a libertății religioase. Dar cine decide ce e „ură” sau „intoleranță”? Termeni fără definiție juridică exactă, dar cu potențial uriaș de represiune simbolică și legală.
Realitatea e alta: nu vorbim despre protejarea societății, ci despre înăbușirea oricărei forme de disidență morală. Statul vrea să redefinească rolul preotului, al învățătorului, al liderului de opinie — transformându-l într-o portavoce a liniei oficiale. Cine se abate, plătește!
Dar ce nu spun inițiatorii? Că uzurparea unei calități oficiale este deja sancționată penal în România! Articolul 258 din Codul penal prevede în mod clar: dacă cineva pretinde în mod fals că are o calitate publică – inclusiv religioasă – răspunde penal. Deci, legea există. Nu era nevoie de o altă reglementare. Decât dacă scopul nu este să protejezi, ci să controlezi.
Să nu ne mințim: după școală, vine rândul credinței. După manuale, urmează amvonul. Și mâine, poate, propria casă. Vorbim despre o ofensivă tăcută, dar sistematică, împotriva conștiinței libere.
Cine refuză să recite povestea oficială riscă să fie redus la tăcere: amendat, anchetat, cenzurat. Totul în numele valorilor europene, dar cu metode care amintesc mai degrabă de regimuri totalitare în care se aruncau cărți în foc, iar preoții erau puși sub supraveghere.
Ne îndreptăm spre un index al gândirii permise, redactat nu de teologi, ci de funcționari. Spre o lume în care predica se face cu aprobare, iar credința devine un act birocratic.
România nu mai este o țară liberă. Este o țară în care libertatea stă suspendată între două paragrafe de lege, iar cuvântul rostit devine delict.Dl Dumitru Coarna
Sub pretextul combaterii „discursului extremist” (Plx 168/2025) ni se servește o reinterpretare a libertății religioase. Dar cine decide ce e „ură” sau „intoleranță”? Termeni fără definiție juridică exactă, dar cu potențial uriaș de represiune simbolică și legală.
Realitatea e alta: nu vorbim despre protejarea societății, ci despre înăbușirea oricărei forme de disidență morală. Statul vrea să redefinească rolul preotului, al învățătorului, al liderului de opinie — transformându-l într-o portavoce a liniei oficiale. Cine se abate, plătește!
Dar ce nu spun inițiatorii? Că uzurparea unei calități oficiale este deja sancționată penal în România! Articolul 258 din Codul penal prevede în mod clar: dacă cineva pretinde în mod fals că are o calitate publică – inclusiv religioasă – răspunde penal. Deci, legea există. Nu era nevoie de o altă reglementare. Decât dacă scopul nu este să protejezi, ci să controlezi.
Să nu ne mințim: după școală, vine rândul credinței. După manuale, urmează amvonul. Și mâine, poate, propria casă. Vorbim despre o ofensivă tăcută, dar sistematică, împotriva conștiinței libere.
Cine refuză să recite povestea oficială riscă să fie redus la tăcere: amendat, anchetat, cenzurat. Totul în numele valorilor europene, dar cu metode care amintesc mai degrabă de regimuri totalitare în care se aruncau cărți în foc, iar preoții erau puși sub supraveghere.
Ne îndreptăm spre un index al gândirii permise, redactat nu de teologi, ci de funcționari. Spre o lume în care predica se face cu aprobare, iar credința devine un act birocratic.
România nu mai este o țară liberă. Este o țară în care libertatea stă suspendată între două paragrafe de lege, iar cuvântul rostit devine delict.Dl Dumitru Coarna
-
Alecsandru BOBOC
- Mesaje: 4
- Membru din: Sâm Iun 07, 2025 2:39 pm
Re: Unde se trage linia între ordine publică și control ideologic?
Atitudine perfectă pentru un adevărat politician!
FELICITĂRI!
FELICITĂRI!